PONTA, 3 ANI și 8 EPISOADE NEGRE PENTRU JUSTIȚIE

După preluarea guvernării în mai 2012, cabinetul lui Victor Ponta a dedicat 2 pagini și un sfert dintre cele 192 ale programului său de guvernare pentru următorii 4 ani Justiției. Printre obiectivele propuse, multe dintre ele de natură logistică și inter-instituțională, se numărau: „consolidarea statului de drept, inclusiv prin întărirea instituției Avocatului Poporului și depolitizarea Curții Constituționale”; „implementarea strategiei naționale anticorupție”; „îmbunătățirea cadrului legislativ pentru recuperarea prejudiciilor rezultate din infracțiuni”; „instituirea unui mecanism de numire în funcțiile de conducere din cadrul Ministerului Public transparent și bazat pe criterii de profesionalism și integritate”; „implementarea noilor Coduri ca obiectiv fundamental”; „progresele în cadrul MCV – prioritate esențială pentru parcursul european al justiției române”.

Câteva dintre aceste obiective au fost atinse, altele însă au fost dinamitate prin acțiuni politice contrare chiar scopului anunțat. Gândul prezintă câteva dintre cele mai importante momente ale guvernării lui Victor Ponta, perioadă în care PSD, partidul al cărui președinte este, a deținut majoritatea în Parlamentul României, în ce privește raportarea la Justiție și statul de drept.

1. Vara 2012. Asediul Cotroceniului

Ceea ce s-a petrecut în perioada iulie-august în viața politică a României, la doar două luni de la preluarea guvernării de către USL și Victor Ponta, a fost catalogat de criticii și adversarii politici ai lui Victor Ponta drept o încercare eșuată de „puci” și o încălcare flagrantă a principiilor statului de drept. Cancelariile internaționale, de la SUA și Germania, la Olanda, Franța sau Comisia Europeană, au cerut clarificări de la București, folosind un limbaj diplomatic de o duritate și franchețe fără precedent la adresa Guvernului României. A fost cel mai mare scandal din domeniul justiție-stat de drept din ultimii ani și care a marcat practic venirea la putere a tandemului USL majoritar în Parlament – Victor Ponta șef al Guvernului.

Comisia de la Veneția, organism consultativ al Consiliului Europei pe probleme constituționale, a considerat, în analiza acestor evenimente, publicată abia în decembrie 2012, că „aceste măsuri, luate atât individual cât și în ansamblu, sunt problematice din punct de vedere al constituționalității și al statului de drept. În plus, evenimentele și diversele declarații demonstrează o lipsă îngrijorătoare de respect în rândul reprezentanților instituțiilor statului față de statutul altor instituții ale statului, inclusiv față de Curtea Constituțională în calitatea sa de garant al supremației Constituției”.

Context: În luna iunie 2012, izbucnește scandalul plagiatului de care este acuzat premierul Victor Ponta, a cărui teză de doctorat în drept este copiată în proporție de o treime, conform Comisiei de Etică a Universității București. Urmează disputa cu președintele Traian Băsescu, legată de cine ar trebui să reprezinte România la Consiliul European – premierul sau președintele, tranșată de Curtea Constituțională (CCR) în favoarea președintelui. Pe 27 iunie, CCR respinge ca neconstituționale modificările inițiate de USL (PSD și PNL) la legea electorală privind votul uninominal, care urmăreau, cu doar 6 luni înainte de alegerile parlamentare din decembrie, să introducă uninominalul pur – alegerea parlamentarilor dintr-un singur tur, pe principiul „câștigătorul ia totul”, sistem care ar fi asigurat PSD și PNL câștigarea la scor masiv a alegerilor.

La începutul lunii iulie, Guvernul Ponta și majoritatea USL din Parlament au inițiat în decurs de câteva zile mai multe schimbări legislative și instituționale „fulger”, menite să asigure demiterea fără opreliști a președintelui Traian Băsescu.

Pe 3 iulie, au fost inițiate trei măsuri: demiterea Avocatului Poporului, Gheorghe Iancu, numit de guvernul Emil Boc, și înlocuirea sa interimară cu Valer Dorneanu, fost deputat PSD, demiterea președintelui Camerei Deputaților, Roberta Anastase (PDL), și demiterea președintelui Senatului, Vasile Blaga (PDL). Comisia de la Veneția a constatat că Avocatul Poporului era singura instituție abilitată să atace la Curtea Constituțională ordonanțele de urgență ale Guvernului, ce aveau să apară în zilele următoare. „Demiterea Avocatului Poporului a dus la o reducere a posibilității Curții Constituționale de a controla actele Guvernului, deoarece Ombudsmanul interimar a informat delegația Comisiei că este de părere că Avocatul Poporului nu este competent să solicite un control al tuturor ordonanțelor de urgență ale Guvernului, ci doar a celor care vizează direct drepturile omului”, a constatat Comisia de la Veneția.

Pe 4 iulie, Guvernul Victor Ponta adoptă o Ordonanță de Urgență (38/2012) prin care restrânge jurisdicția Curții Constituționale (CCR), eliminând posibilitatea ca aceasta să se poată pronunța pe decizii ale Parlamentului. Ordonanța va pica ulterior la Curtea Constituțională.

Comisia de la Veneția constată, în decembrie 2012: „Controlul judecătoresc al implementării actelor normative este o componentă esențială a statului de drept. Lipsa controlului judecătoresc echivalează cu o transformare a majorității parlamentare în judecător al propriilor acte. (…) Dacă doar majoritatea poate decide cu privire la respectarea normelor parlamentare, minoritatea nu are cui să solicite ajutor în cazul în care aceste norme sunt încălcate. (…) Ordonanța nr. 38 este problematică din perspectivă constituțională, deoarece afectează regimul unei instituții fundamentale a statului – Curtea Constituțională – iar urgența măsurii nu a fost stabilită”.

Pe 5 iulie, Parlamentul aprobă solicitarea majorității USL ca președintele Traian Băsescu să fie suspendat din funcție și solicită avizul CCR pe această decizie în 24 de ore, solicitare fără precedent, pe care judecătorii constituționali o dezavuează. Comisia de la Veneția constată că termenul dat CCR pentru aviz, de 24 de ore, a fost „extrem de scurt„.

În aceeași zi, Guvernul Victor Ponta emite o nouă Ordonanță de Urgență (41/2012), prin care modifică legea referendumului. Pentru a fi demis din funcție președintele României, este nevoie de organizarea unui referendum, aceasta fiind a doua oară când o alianță din care face parte PSD încearcă să îl demită pe Traian Băsescu, după episodul din 2007. Guvernul stabilește prin OUG că un referendum este valid cu o majoritate de 50% plus unu a cetățenilor prezenți la vot. Prin această măsură, se încearcă practic scăderea pragului de validare a referendumului, care era socotit anterior la 50% plus unu din alegătorii înscriși pe listele electorale.

USL dorea să întoarcă legea la aspectul ei din 2007, când însă prevederea respectivă funcționase în favoarea lui Traian Băsescu (multă lume ieșise la vot și îl susținuse pe președinte), pentru că acum ar fi asigurat practic succesul procedurii de demitere – cei mai mulți români doreau demiterea lui Băsescu (însă nu s-ar fi prezentat suficient de mulți la vot, astfel că referendumul ar fi picat din cauza pragului de prezență de 50%).

Comisia de la Veneția constată că majoritatea politică s-a jucat cu legea referendumului de mai multe ori, pentru a-și urmări interesul politic: și în 2007, și în 2012, pentru demiterea lui Traian Băsescu. „Aceasta înseamnă că atât în 2007, cât și în 2012, cvorumul necesar pentru adoptarea unui referendum privind suspendarea Președintelui a fost modificat în condițiile în care suspendarea era iminentă. Cu alte cuvinte, regulile jocului au fost modificate pe parcurs. Astfel de modificări ale legislației electorale în funcție de interese reprezintă o încălcare a principiului securității juridice și a principiului stabilității referendumului„, arată Comisia de la Veneția.

Comisia condamnă folosirea în exces a ordonanțelor de urgență și constată că nici aceasta, la fel cu cea privind CCR, nu respectă principiile statului de drept, pentru că afectează o instituție fundamentală a statului – Președinția – și pentru că nu își are justificat caracterul de urgență.

Guvernul Ponta și majoritatea USL din Parlament își pun însă practic singuri piedică în această încercare de a-și asigura distrugerea adversarului politic Traian Băsescu: înainte ca Guvernul să emită OUG privind referendumul, pe masa judecătorilor CCR ajunsese deja o inițiativă legislativă a social-democraților Georgică Severin și Cornel Pieptea care modifica legea referendumului, însă care uita să elimine o derogare privind pragul de prezență, menționată de legea în forma veche: demiterea președintelui este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.

Prin OUG 41, Guvernul Ponta încerca practic să dreagă busuiocul stricat de inițiativa celor doi parlamentari PSD, însă a fost prea târziu, iar modificarea nu a mai avut loc – motiv pentru care Traian Băsescu a și rămas în funcție (deși peste 87% dintre cei prezenți la vot au fost de acord cu demiterea, prezența a fost de doar 46%, insuficientă pentru validare). După ce CCR a motivat decizia pe legea Severin-Pieptea, subliniind încă o dată că pragul de prezență de 50% la referendum trebuie respectat, Guvernul a renunțat să mai promoveze OUG 41, iar legea a fost promulgată de președintele interimar Crin Antonescu în forma care nu avantaja USL.

Pe 6 iulie, președintele Traian Băsescu este suspendat din funcție, după avizul dat în 24 de ore de CCR la decizia Parlamentului. „Hotărârea nr. 1 a Curții Constituționale, care a fost emisă la data de 6 iulie (publicată oficial la data de 9 iulie), nu conchide că Președintele ar fi comis „fapte grave”, dar cu toate acestea, constată că procedura de suspendare a Președintelui a fost respectată, precum și existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte”, arată Comisia de la Veneția.

Comisia de la Veneția a criticat folosirea in extenso a OUG atât de guvernul Ponta, cât și de guvernele anterioare, pentru că elimină practic controlul parlamentar. Comisia a constatat că cele două OUG emise de Guvernul Ponta – pentru modificarea atribuțiilor CCR și pentru modificarea legii referendumului, nu au respectat legea – o OUG nu poate să modifice legi constituționale și de funcționare a unor instituții fundamentale ale statului român, nici de modificare a unor drepturi și libertăți din Constituție.

În august 2012, după deznodământul cunoscut, prin care președintele Traian Băsescu a rămas în funcție, deși 87% dintre votanții la referendum au cerut demiterea sa, USL a încercat o nouă forțare a legilor și a statului de drept, prin influențarea deciziei CCR de invalidare a referendumului. Din această cauză, decizia a întârziat aproximativ o lună, până în septembrie, lucru care practic l-a ținut pe tușă pe președintele de drept Traian Băsescu. Încercarea s-a soldat cu un dosar penal pe numele ministrului Administrației Victor Paul Dobre și a șefului de la Evidența Populației, chestorul Constantin Manoloiu (Dobre a scăpat grație imunității asigurate de Parlament, iar dosarul este nefinalizat și în prezent).

Lideri ai USL au încercat atunci să modifice componența listelor electorale permanente, încercând să elimine de pe acestea românii plecați în străinătate, pentru a scădea astfel pragul de prezență necesar pentru validarea referendumului. În acest sens, ministrul Administrației, liberalul Victor Paul Dobre, a trimis la Curtea Constituțională o adresă semnată de chestorul Constantin Manoloiu, șeful Direcției Evidența Populației din MAI, prin care acesta susține că instituția pe care o conduce nu își poate asuma veridicitatea cifrei de 18,2 milioane de cetățeni cu drept de vot pe listele electorale. Acest lucru s-a întâmplat după ce, cu o zi înainte, aceeași instituție, prin Manoloiu, trimisese la CCR un document care atesta chiar această cifră de 18,2 milioane de cetățeni.

În urma acestui demers, miniștrii Victor Paul Dobre (Administrație) și Ioan Rus (Interne) și-au dat demisia. Guvernul condus de Victor Ponta a încercat chiar să demareze un „mini-recensământ” prin care să afle câți români trebuie să se afle pe listele electorale. Cu toate acestea, judecătorii CCR au explicat Guvernului că ei au solicitat listele electorale pe baza cărora s-a desfășurat referendumul din iulie 2012, nu stabilirea unor liste noi.

2. Ianuarie 2013. „Superimunitatea”, partea întâi

La începutul anului 2013, liderii grupurilor parlamentare au negociat modificarea Statutului deputaților și senatorilor, strecurând și o prevedere care ar fi urmat să le asigure „superimunitatea”: cererea de reținere, arestare sau percheziție a deputatului ori a senatorului trebuie „să conțină temeiul legal și motivele concrete în cazul respectiv care justifică măsura solicitată”, dar și „probele relevante” pentru care se solicită o astfel de măsură. Aceeași procedură era prevăzută și pentru încuviințarea începerii urmăririi penale a miniștrilor-parlamentari.

Practic, în plus de imunitatea și așa controversată în fața urmăririi penale și a arestării preventive a parlamentarilor, aceștia doreau să și-o blindeze: procurorii ar fi fost nevoiți să prezinte și dovezile, nu doar o sinteză a materialului de urmărire penală, în fața parlamentarilor care își dau avizul față de urmărirea penală a colegilor lor.

3. Aprilie 2013. Procurori-șefi pe taraba negocierilor Ponta-Băsescu

Contrar solicitărilor Comisiei Europene, exprimate și prin rapoartele de țară din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), de a avea o procedură de selecție și de numire transparentă a procurorilor șefi la Parchetul General, DNA sau DIICOT, acest lucru nu a avut loc la momentul expirării mandatelor lui Daniel Morar la DNA și a Laurei Codruța Kovesi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Propunerile s-au făcut direct, negocierile s-au făcut pe ascuns și au implicat doar factorii politici. Președintele Traian Băsescu a respins inițial propunerile venite de la ministrul Justiției Mona Pivniceru – Tiberiu Nițu la șefia Ministerului Public și Ioan Irimie la șefia DNA.

Ulterior, în urma negocierilor dintre șeful statului și premierul Victor Ponta, cei doi s-au înțeles pe aceste numiri, fiecare alegând în mod neoficial câte un reprezentant: Tiberiu Nițu la Ministerul Public, propunerea lui Ponta, și Laura Codruța Kovesi la DNA, propunerea lui Băsescu. În urma acestui „troc”, s-a ieșit din blocajul instituțional în care propunerilor venite de la Ministerul Justiției (Guvern) erau respinse de președintele Băsescu, în baza prerogativelor sale legale.

4. Octombrie 2013. Ponta dă în Papici, procurorul „Referendumului”: E băsist!

La doar o săptămână după ce lui Lucian Papici, procurorul șef al secției I a DNA, îi fusese prelungită delegarea pe funcție, Procurorul General Tiberiu Nițu a revenit asupra deciziei sale, iar Papici a fost schimbat din funcție. Această măsură a avut loc aproape simultan cu momentul în care Lucian Papici finalizase dosarul penal privind Referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu, prin care vicepremierul Liviu Dragnea și alți 74 de reprezentanți ai USL din secțiile de votare au fost trimiși în judecată pentru fraudarea referendumului.

În aceeași seară, premierul Victor Ponta a avut o izbucnire fără precedent la adresa unui procuror, într-o emisiune la televiziunea sa preferată, România TV. El l-a făcut pe Lucian Papici „băsist” și „morărist”, acuzându-l că „a făcut dosare politice”.

„Nu știu cine a fost demis, Papici, marele băsist, morărist. N-a fost demis, i s-a terminat mandatul. Și lui Băsescu îi expiră mandatul, ce facem, îi ținem pe toți la nesfârșit? Că moare țara fără ei, să mai facă și ei un dosar? Că șefi din ăștia puși de Băsescu care trebuie să stea încă o sută de ani după ce pleacă el… Stă și el procuror simplu, că nu s-a născut șef. S-a terminat și dosarul, gata, a ajuns la doamna Kovesi. Pa și la revedere. De ce trebuie să-i ținem pe toți băsiștii care au făcut dosare politice după ce le-a expirat mandatul? Eu susțin că Daniel Moraru, cu Papici și cu ai lui au făcut dosare politice anul trecut când au luat oamenii și i-au pus să jure cu mâna pe Biblie pentru că au votat la referendum, sunt dosare de poliție politică. Am spus-o și o spun mereu. Să se supere Macovei și mama lui Macovei”, a declarat atunci Victor Ponta, același premier care milita, în programul său de guvernare, pentru „consolidarea statului de drept”.

5. „Marțea Neagră”. Codul Penal de la miezul nopții

Într-o singură zi, marți, 10 decembrie 2013, parlamentarii USL au introdus pe ordinea de zi a Parlamentului mai multe legi și modificări legislative controversate. Cele mai grave priveau modificarea Codului Penal și amnistia și grațierea. În aceeași zi urmau să fie votate și noua versiune a legii minelor, care ar fi înlesnit demararea proiectului de la Roșia Montană, cât și legea lobby-ului, criticată dur de societatea civilă și comunitatea consultanților. Ziua respectivă a fost supranumită „marțea neagră”, din cauza modului în care aceste modificări legislative ale Codului Penal și ale amnistiei și grațierii au fost promovate – pe ascuns, în miez de noapte.

Prima modificare a Codului Penal viza redefinirea conflictului de interese, astfel încât aleșii locali – primari, consilieri sau șefi de Consilii Județene, dar și miniștrii să scape de răspundere penală atunci când, folosindu-se de funcția lor, iau o decizie în avantajul lor sau al familiilor. Era vorba, în principal, de atribuirea de contracte din bani publici, pentru care nu vor mai fi obligați să dea nicio explicație, pentru că au fost excluși din categoriile care intră sub incidența conflictului de interese sub paravanul emiterii, aprobării sau adoptării actelor administrative.

A doua modificare a Codului Penal introducea o nouă „superimunitate” pentru parlamentari: DNA nu mai putea ancheta parlamentarii care erau suspectați de infracțiuni de serviciu, precum abuzul în serviciu, falsul, luarea de mită, traficul de influență, pentru că aceștia se scoteau pur și simplu din Codul Penal: „Sunt exceptați de la dispozițiile art. 147, Președintele României, deputații și senatorii, precum și persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale și care nu sunt finanțați de la bugetul de stat, aceștia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispozițiile legilor speciale în baza cărora își desfășoară activitatea, precum și cu dispozițiile dreptului comun, cu respectarea prezentului alineat”.

Aceste modificări legislative au avut loc noaptea, în Comisia Juridică, unde sub coordonarea deputatului PSD Florin Iordache, au fost introduse mai multe amendamente noi, nediscutate în prealabil.

Legea amnistiei și grațierii a fost inițiată de deputații Mădălin Voicu (PSD) și Nicolae Păun (minorități). Prin ea se prelungea termenul, putând intra sub incidența legii cei condamnați pentru infracțiuni pentru care au primit pedepse care prevăd o închisoare de până la șapte ani, iar pentru grațiere se încadrează cei care au pedepse de până la șase ani de închisoare cu executare. Termenele anterioare erau de până la patru ani pentru amnistie și de șapte ani pentru grațiere.

Practic, prin această lege, toți condamnații pentru corupție sau fapte conexe celor de corupție ar fi ieșit din închisori, scăpând de pedepsele dispuse de judecători.

Deznodământ: Modificările la Codul Penal au fost respinse în ianuarie 2014 de CCR, cu unanimitate de voturi, după ce în scandal s-a implicat și ICCJ, care a sesizat de asemenea CCR. Legea amnistiei și grațierii a fost retrasă de pe ordinea de zi, în urma scandalului creat în presă. Ea a fost respinsă definitiv de Camera Deputaților abia după alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, când noul președinte Klaus Iohannis l-a provocat pe Victor Ponta să facă acest lucru, dacă ține cu adevărat la declarațiile sale privind statul de drept. Legea minelor Roșia Montană a picat la vot, în timp ce în Piața Universității și în alte mari orașe avuseseră loc cele mai masive proteste din România, de după 1989. Legea lobby-ului a fost amânată.

6. Aprilie 2014. Victor Ponta promite „dreptate până la capăt” pentru baronii PSD cu probleme penale

Prezent la o acțiune electorală la Pitești, unde Florin Tecău (PSD) candida la alegerile parțiale pentru șefia CJ Argeș, în urma demiterii lui Constantin Nicolescu, din cauza dosarelor sale penale, premierul Victor Ponta declară că după ce va câștiga lupta pentru Cotroceni, „îi vom face dreptate lui Costică Nicolescu” și altora care au fost „învinși pe alte căi”.

„Eu cred că dreptate se va face până la capăt în ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieși Băsescu și noi toți cei care ne-am luptat cu el vom ști că am avut un scop și că am câștigat această bătălie. Atunci îi vom face dreptate și lui Costică Nicolescu și celorlalți mulți care nu au putut să fie învinși la vot și atunci s-a încercat în cazul multora să fie învinși pe alte căi„, a declarat atunci Victor Ponta.

7. Decembrie 2014. Ponta își face cadou o lege: „ordonanța Dottore”

În ultima ședință de Guvern a anului 2014, pe 29 decembrie, Guvernul condus de Victor Ponta emite o ordonanță de urgență prin care titularii de doctorat sau alt titlu științific pot renunța la acest titlu printr-o simplă cerere adresată Ministerului Educației. Anterior, la începutul lunii decembrie, imediat după ce a pierdut alegerile prezidențiale, pentru a încheia o dată pentru totdeauna scandalul plagiatului din teza sa de doctorat, Ponta trimisese o scrisoare Universității București, prin care anunța că renunță la titlul de doctor. O asemenea procedură nu exista însă și nici nu era prevăzută de lege. Ponta anunța că după ce va ieși din viața politică, se va apuca de un alt doctorat.

„Este un gest pe care trebuia să îl fac mai demult, încă din momentul apariției acuzațiilor publice cu privire la teza mea de doctorat. Nu am făcut acest lucru pentru că m-am considerat de bună credință în argumentele mele la momentul apariției contestării și nu am vrut să amestec planul pur profesional cu cel politic”, scria Victor Ponta pe Facebook.

Câteva săptămâni mai târziu, Victor Ponta și-a croit și legea pentru nevoia sa de a renunța de bunăvoie la titlul de doctor, obținut în baza unui plagiat constatat de Comisia de Etică a Universității București.

În prezent, prevederile ordonanței pentru doctoratul premierului Ponta nu se aplică. Nici în prezent procedura de renunțare la titlul de doctor nu este elaborată de Ministerul Educației, așa cum prevede legea, astfel că aceasta nu se aplică.

„Ceea ce mie mi se pare un lucru foarte grav este faptul că prin ordonanță de urgență se legiferează în favoarea unui singur om, și acela prim ministru. De data asta este chiar mai grav pentru că ordonanța nu s-a dat pentru un partid sau pentru un grup, așa cum s-a mai întâmplat de atâtea ori. De data asta este legiferare pentru un singur om. Și acest lucru este extrem de grav. Arată că nu suntem stat de drept, e dovada clară că mai avem mult pentru acest lucru”, spunea profesorul Andrei Cornea, în gândul.

8. Martie 2015. Performanța „celui mai cinstit Guvern”: 14 miniștri certați cu legea

În aprilie 2012, înainte să preia puterea executivă a României, Victor Ponta se lăuda că noul său Guvern, pus la cale alături de Crin Antonescu, „este obligat să fie cel mai cinstit Guvern pe care l-a avut România„. La trei ani de atunci și trei remanieri, Ponta înregistrează în bilanț 12 urmăriți penal, un incompatibil și un plagiator. Acuzați de mită, abuzuri, fraude electorale sau plagiate, cei 14 foști miniștri care au trecut, probabil, testul de cinste proclamat de Victor Ponta, au părăsit pe rând Guvernul, unii imediat ce au fost puși sub acuzare, alții abia când au fost condamnați de judecători, cu excepția unuia singur – Liviu Dragnea.

Lista miniștrilor certați cu legea din cele trei guverne Ponta: Daniel Chițoiu (Finanțe, vicepremier), Corneliu Dobrițoiu (Apărare), Ioan Mang (Educație), Ecaterina Andronescu (Educație), Ovidiu Silaghi (Transporturi), Mircea Diaconu (Cultură), Dan Nica (Comunicații), Victor Paul Dobre (Administrație), Dan Șova (Relația cu Parlamentul, Infrastructură, Transporturi), Liviu Dragnea (vicepremier, Administrație și Dezvoltare), Varujan Vosganian (Economie), Relu Fenechiu (Transporturi), Cristian David (Interne), Darius Vâlcov (Finanțe).

Notele bune ale Guvernului Victor Ponta, la capitolul Justiție

În cei trei ani de guvernare sub coordonarea lui Victor Ponta, au avut loc și momente benefice pentru sistemul de justiție și statul de drept.

Deși nu a ținut direct de Guvern, implementarea noilor Coduri juridice începând cu 2013 – Codul Civil și 2014 – Codul Penal și Codul de Procedură Penală -, poate fi catalogată drept o reușită, în ciuda mai multor inadvertențe pe care Curtea Constituțională, ICCJ sau CSM le-au corectat din mers și încă o fac, pe măsură ce deficiențele sunt semnalate de practicieni sau de justițiabili. Raportul Comisiei Europene din cadrul MCV arată că există încă discrepanțe mari în aplicarea acestor noi Coduri de către instanțe.

În aprilie 2015, Ministerul Justiției a publicat proiectul de lege prin care se pun bazele Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Sechestrate (ANABS), prin care se se urmărește valorificarea și gestionarea bunurilor sechestrate și confiscate de la urmăriții penal și de la condamnați, în vederea recuperării prejudiciilor provocate de infracțiunile lor. Agenția ar urma să preia această activitate de la ANAF, care a reușit neperformanța de a recupera în 2014 doar 10% din prejudiciile stabilite prin sentințe definitive de către judecători.

Un alt plus înregistrat tot în aprilie 2015 la acest capitol este câștigul de transparență în procedura de numire a unui procuror șef. S-a întâmplat la DIICOT, unde deși transparența nu a fost totală – nu au fost făcute publice proiectele lor, cv-uri sau alte aspecte profesionale, a existat la Ministerul Justiției o procedură de selecție la care au participat 6 procurori și în urma căreia a fost propus șef la DIICOT procurorul Constantin Horodniceanu, de la DIICOT Iași.

Un alt proiect al Ministerului Justiției, lansat tot în aprilie 2015, prevede înființarea unui nou instrument de lucru pentru ANI – „avertismentul de integritate”, prin care licitațiile publice sunt trecute prin filtrul ANI și al unui nou sistem informatic numit „Prevent”, cu ajutorul căruia ANI ar urma să detecteze indiciile conflictului de interese la participanții și decidenții din cadrul unei proceduri de achiziție publică.

Raportul MCV critică Parlamentul. „România este pe drumul cel bun”

„România este pe drumul cel bun și trebuie să rămână pe această cale. Combaterea corupției reprezintă în continuare cea mai mare provocare și cea mai mare prioritate. Salutăm progresele înregistrate pe parcursul anului trecut, care vor trebui confirmate în 2015″, a declarat prim-vicepreședintele CE, Frans Timmermans, cel care gestionează rapoartele MCV pentru România și Bulgaria, în ianuarie 2015, la lansarea celui mai recent Raport de țară privind sistemul de justiție din România.

Parlamentul este cea mai criticată instituție în acest Raport, făcându-se referire la încercările cele mai recente, din 2014, de modificare a legilor privind integritatea și la refuzul de a pune în aplicare decizii ale instanțelor, ale ANI sau ale Curții Constituționale. În Parlament PSD condus de Victor Ponta deține, împreună cu aliații săi, majoritatea.

În cei trei ani de mandat al lui Victor Ponta, în care majoritatea parlamentară a fost deținută de USL, respectiv PSD și aliații săi, Parlamentul a refuzat să avizeze cererile procurorilor de urmărire penală sau arestare a următorilor deputați și senatori: Daniel Chițoiu (PNL), Laszlo Borbely (UDMR), Varujan Vosganian (PNL), Titi Holban (UNPR), Florin Popescu (PMP), Vlad Cosma (PSD), Ion Stan (PSD), Victor Paul Dobre (PNL), Marius Isăilă (PSD), Cătălin Teodorescu (PDL), Dan Șova (PSD), Ion Ochi (PSD).

În toți acești 3 ani de guvernare a lui Victor Ponta, rapoartele MCV au reflectat întocmai presiunile la care au fost supuse justiția și statul de drept.